Din 1998 și până în 2013, România a pierdut 10.000 de locuri de muncă din industria de rafinare, perioadă în care capacitatea de procesare a petrolului s-a înjumătățit, cele mai răsunătoare închideri fiind cea a Arpechim și cea a Rafo Onești, unele dintre cele mai mari rafinării locale.Cifra de afaceri a domeniului a ajuns însă în 2013 la 18,3 miliarde de lei, de 20 de ori mai mult decât în 1998. Evoluția este de înțeles în contextul în care în 1998 un litru de benzină costa 0,27 lei, iar în 2013 media anului a fost de 5,95 lei. Mai mult, dacă în 1998 barilul de petrol era 16 dolari, în 2013 media de preț a fost de de peste 108 dolari pe baril. Specialiștii din piață spun însă că menținerea capacităților de rafinare rămase ar trebui să fie politică de stat, mai ales în contextul în care angajații din rafinării reprezintă a patra cea mai bine plătită categorie de salariați din România.
Datele furnizate de Registrul Comețului arată ca dacă în 1998 în domeniul fabricării produselor obținute din prelucrarea țițeiului lucrau peste 12.600 de oameni, în 2013 în industrie mai erau angajați circa 2.800 de oameni. În acest interval aproape jumătate din capacitatea de rafinare a României a fost trimisă la fier vechi, cel mai recent exemplu fiind cel al rafinăriei Rafo Onești, un obiectiv industrial cu o capacitate de 3,5 milioane de tone.
Aceasta a fost prima declarație făcută de directorul general al Rafo Onești, a treia cea mai mare rafinărie din România în funcție de capacitate, după ce acționarul majoritar a anunțat că unitatea va ajunge la centrul de colectare a fierului vechi. Din partea guvernului nu a venit nicio reacție, singura luare de poziție fiind cea a Prospecțiuni, acționar minoritar la Rafo, care a spus că va ataca în instanță decizia AGA calificând acțiunea de trimitere a rafinăriei la fier vechi ca fiind „un act de sabotaj împotriva economiei naționale“.
0 comments :
Trimiteți un comentariu