Era de după criză

În octombrie 2008, la scurt timp după ce falimentul Lehman Brothers zguduia întreaga economie mondială, ieșeam „pe teren“ pentru a aduna informații pentru primul meu reportaj în Ziarul Financiar. Proaspăt angajată, cu emoțiile în buzunar, prima oprire în cariera de jurnalist avea să fie la un târg imobiliar, pentru a lua pulsul pieței rezidențiale. „Cumpărătorii se lasă așteptați la târgurile imobiliare“ – era titlul cu care debutam în presa scrisă din postura de reporter. Cu o cerere în declin, în septembrie 2008, prețurile apartamentelor noi înregistraseră prima scădere din „era modernă“ a pieței imobiliare, de 0,5%, iar ceea ce a urmat în plină criză pentru sectorul rezidențial e deja istorie.

La mijlocul lunii aprilie anul acesta, am mers din nou la același târg imobiliar și la o primă vedere, situația s-a schimbat la 180 de grade. Dezvoltatori dornici să înceapă noi proiecte, cumpărători interesați să ia o casă prin programul Prima Casă sau chiar credit imobiliar, prețuri la jumătate față de 2008 - pe scurt piața rezidențială pare că a ieșit din „valea plângerii“ în care s-a afundat în ultimii ani.

Chiar dacă salariile nu au crescut vertiginos în ultima perioadă, totuși condițiile de creditare s-au mai relaxat, oamenii au început să aibă mai multă încredere și în multe cazuri gândesc achiziția unei locuințe ca pe o investiție.

Ca o paranteză, drept dovadă că pe piață e ceva mai multă agitație stă și faptul că Bucureștiul e din nou plin de șantiere, și nu doar de blocuri de locuit, ci și de centre comerciale sau pasaje supra și subterane. Și în țară au început să se mai miște lucrurile, cel puțin în partea de vest și de centru a țării.

După scăderi de 40% pe timp de criză, construcțiile intraseră într-o letargie din care cu greu părea că mai pot fi scoase. Anul trecut a adus un nou minus pentru piața de profil în ansamblu: chiar dacă rezidențialul a fost pe plus, în schimb infrastructura s-a confruntat cu noi scăderi. Primul trimestru din 2015 a fost însă ca o gură de oxigen pentru constructori și producători. E insuficient însă să ai creștere timp de trei luni. Cu o valoare de nici 9 mili­arde de euro, piața construcțiilor este departe de nivelul din 2008, de 15 miliarde de euro și a ajuns să mai conteze prea puțin în PIB, doar 6,3% anul trecut față de 10-11% în anii de boom. Dar pentru a deveni din nou un motor de creștere a economiei, pentru sectorul de profil nu este suficient să se construiască vreo câteva mii de apartamente. Până la urmă, „grosul“ vine tot din buzunarul statului, prin investițiile în infrastructură. Investiții care ulterior vor atrage noi investiții private. E o interdependență, un cerc care trebuie înțeles cât mai repede, astfel încât să apucăm să vedem încă de anul acesta ceea ce promite a fi era de după criză a construcțiilor.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Andreea Neferu