Banca Centrală Americană ar putea dezlănțui iadul pentru economiile emergente în mai puțin de o săptămână

În mai puțin de o săptămână, boardul Rezervei Federale americane (Fed) se va întâlni pentru a hotârî dacă instituția va începe, pentru prima dată în ultimul deceniu, să majoreze dobânzile și să normalizeze politica monetară în SUA.

Analiști și chiar Banca Mon­dială avertizează că o astfel de decizie va lovi dur economiile emergente, unele deja des­tabilizate de prăbușirea pre­țurilor petrolului, altele de plonjonul cotațiilor materiilor prime și cea mai mare parte dintre ele de încetinirea economiei Chinei și de experimentele anterioare ale Fed.

Fed riscă să declanșeze „panică și confuzie“ pe piețele emergente dacă decide să majoreze dobânzile în ședința din sep­tembrie, a avertizat, într-un interviu acordat Financial Times, economistul-șef al Băncii Mondiale Kaushik Basu. Co­mentariile sale rezonează cu avertismentele date de Fondul Monetar Internațional. „Economia mon­dială arată atât de șifonată încât dacă SUA alege să acționeze rapid în mijlocul acestor turbulențe cred că impactul asupra eco­nomiilor emer­gente va fi destul de rău“, a spus Basu.

Cea mai mare temere este că turbu­len­țele din economiile emergente, care con­tribuie cu ceva mai puțin de jumătate la economia mondială, se vor propaga în țările dezvoltate.

„Prima a fost faza de scurgere, cauzată de incapacitatea Vestului de a genera creștere economică și de folosirea politicilor monetare experimentale, care au subminat creșterea din lumea emergentă“, a explicat pentru FT Mohamed El-Erian, consilier economic al administrației Obama și consilier economic șef al Allianz.

„Faza doi este scurgerea înapoi – slăbiciunile piețelor emergente care perturbă economiile din Vest și agravează problemele de acolo“, a adăugat El-Erian.

Problema Chinei

Cea mai gravă consecință a creșterii dobânzilor în SUA va fi accelerarea ieșirilor de capital din China, sursa turbulențelor globale recente. Instabilitatea celei de-a doua puteri economice mondiale s-ar putea accentua, atrage atenția David Lubin, analist la Citi. Acest risc derivă din faptul că băncile străine s-au înghesuit să profite de cererea pentru  credite din China în ultimii șase ani. Crescând dobânzile, Fed taie sursa de finanțare pentru acești creditori. O consecință ar putea fi că băncile din China își vor reduce și mai mult achizițiile de obligațiuni americane. Analiștii estimează că banca centrală chineză a vândut obligațiuni guvernamentale americane de peste 100 miliarde dolari pentru a susține yuanul în timpul turbulențelor cauzate luna trecută de decizia Beijingului de a-și devaloriza moneda. China este cel mai mare creditor al SUA. Dacă Beijingul își lichidează activele americane, va crea probleme de finanțare pentru guvernul SUA și va pune presiuni ascendente pe dobânzile de pe piața americană.

Pentru mulți investitori, impactul pe care îl are asupra piețelor dezvoltate încetinirea Chinei și a economiilor emergente este clar: scăderea prețurilor importurilor și riscurile deflaționiste, reducerea cererii pentru expor­turile lor și slăbirea profitabilității compa­nii­lor europene și americane, dintre care multe se bazează pe țările în curs de dezvoltare.

Împactul cel mai dur îl vor simți acele economii care depind de intrările de capital pe termen scurt pentru finanțarea deficitului de cont curent. Turcia, Rusia și Brazilia sunt doar câteva exemple. De asemenea, com­paniile din țările emergente au acumulat datorii în monedă străină care vor deveni mai scumpe după deprecierea dolarului. Rezer­vele valutare strânse de băncile centrale ale țărilor lor le-ar ajuta prea puțin în caz de probleme.

Ședință a consiliului de politică monetară al Fed

Ședință a consiliului de politică monetară al Fed

Sunt economiile emergente deja în criză?

Analiștii Institutului de Finanțe Interna­ționale cred că plonjonul acțiunilor și mo­nedelor economiilor emergente din ultimul timp „a atins proporții de criză“. Neil Shearing, analist la Capital Economics, spune că aceste țări trec printr-o „criză de creștere“, diferită de „șocurile care s-au propagat pe piețele financiare ale lumii la sfârșitul anilor ’90, având ca efect prăbușirea unor bănci importante“.

Criza este cauzată, pe de o parte, de cererea slabă – inversarea fluxurilor de capital, prăbușirea prețurilor materiilor prime și încetinirea creșterii creditării -, și pe de altă parte de probleme precum alocarea greșită a resurselor în China, investițiile reduse din Brazilia și Rusia și reglementarea excesivă din India și Mexic.

Pentru David Hauner nu există o criză a țărilor emergente atât timp cât defaulturile nu devin o îngrijorare majoră. Aceste economii sunt lovite de valuri deflaționiste care frânează creșterea PIB, rezultatul fiind vânzarea acțiunilor și monedelor.

Blestemul banilor ieftini Și al foamei de câștig rapid a acționarilor

Profiturile făcute de companii pe hârtie mulțumită prețurilor acțiunilor răscumpărate au prostit piața. Productivitatea crește lent, iar investițiile lor în active fixe este la cel mai redus nivel din ultimii 60 de ani, avertizează CNBC.

Companiile americane - și investitorii - au la dispoziție banii ieftini oferiți de Fed, însă ele preferă să-și răscumpere cu acești bani acțiunile. Răscumpărările au fani cu renume: veteranii investitori Carl Icahn și Warren Buffett le iubesc. Politicieni, precum Hillary Clinton, caută să le descurajeze pentru că irosesc banii acționarilor pentru a îmbogăți câteva fonduri de hedge și investitori activiști. Unii economiști spun că răscumpărările de acțiuni reprezintă o amenințare serioasă pentru economia SUA deoarece sunt doar un pretext pentru a susține creșterea prețurilor acțiunilor.

Cum funcționează răscumpărările? Simplu: companiile își cumpără înapoi acțiunile și își majorează astfel „profitul pe hârtie“ – (paper profit – câștig nerealizat dintr-o investiție calculat scăzând din prețul de piață costul investitorului) fără a produce ceva cu valoare tangibilă. Aceste manevre se înmulțesc când pe burse prețurile acțiunilor cresc, iar după Marea Recesiune bursele au fost dopate cu miile de miliarde de dolari aruncate pe piețe de Fed prin programele de Quantitative Easing.

Din 2004 peste 6.900 miliarde dolari s-au dus pe răscumpărări de acțiuni. Potrivit calculelor Goldman Sachs, răscumpărările au crescut cu 18% în 2015, la peste 600 de miliarde de dolari. Aceste cheltuieli au reprezentat aproape 30% din cheltuielile făcute cu cash. Excluzând anii de recesiune 2001 și 2008, dividendele și răscumpărările de acțiuni au reprezentat 85% din veniturile companiilor începând cu 1998. Iar răscumpărări de acțiuni de aproape 2.000 miliarde dolari au ajutat la energizarea pieței „bull“ începând cu martie 2009. Reticența de a crește investițiile în capital, în oameni și produse a lăsat companiilor cele mai vechi fabrici și echipamente din ultimii 60 de ani. Aceasta ar putea explica productivitatea redusă.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Bogdan Cojocaru