Ascensiunea investitorilor activiști iscă dezbateri aprinse pe piețe, în sălile de consiliu ale companiilor și chiar și în campania prezidențială din SUA. Întrebarea: sunt acționarii activiști buni sau răi pentru business?The Wall Street Journal a încercat să găsească un răspuns analizând ce se întâmplă cu marile companii americane după sosirea unui investitor activist. Concluzia: implicarea unui astfel de investitor duce adesea la îmbunătățirea rezultatelor operaționale ale unei companii, dar aproape la fel de des acest lucru nu se întâmplă.
Activitatea investitorilor activiști s-a intensificat în ultimii ani, nume ca Nelson Peltz, William Ackmann și Daniel Loeb achiziționând participații în unele dintre cele mai mari companii americane, precum P&G;, Yahoo și Apple și făcând presiuni pentru schimbări de la răscumpărări de acțiuni la divizări.
Analiza realizată de WSJ susține concluzia din ce în ce mai populară că cea mai bună reacție a companiilor în fața activismului nu este ca boardul sau CEO-ul să evite un activist sau să cedeze complet în fața oricăror cereri. În schimb, companiile ar trebui să analizeze fiecare propunere și experiența activistului care o face, spun unii consultanți.
Analiza arată că sunt șanse mai mari ca acțiunile companiilor în care se implică un investitor activist să înregistreze performanțe peste cele ale companiilor din aceeași industrie. Însă diferența nu este mare. În același timp, companiile incluse în analiză au avut performanțe ușor mai slabe decât companiile din aceeași industrie din punctul de vedere al creșterii câștigurilor și le-au depășit ușor la marje de profit.
Deși s-a scris mult cu privire la intensificarea activității investitorilor activiști, efectul pe termen lung al acestei tendințe asupra companiilor este în continuare insuficient înțeles și intens contestat. Unii susțin că activiștii au un efect pozitiv asupra liderilor companiilor, făcându-i mai responsabili pentru deciziile și cheltuielile pe care le fac.
Alții spun că activiștii îi fac pe executivi să ia decizii mai puțin înțelepte. Alșii spun că efectul depinde de la caz la caz, opinie susținută de datele WSJ.
Chiar și cei din tabere opuse au sugerat recent că adevărul se află undeva la mijloc.
Laurence Fink, CEO al celui mai mare manager de fonduri din lume BlackRock, argumentează că mișcările pe termen scurt adesea asociate cu activiștii pun în pericol economia, deși acesta spune că activitatea activiștilor nu este în totalitate dăunătoare din perspective evoluției companiilor.
Hillary Clinton s-a angajat să introducă o serie de reforme fiscal adresate activiștilor “hit-and-run”.
Chiar și investitorii activiști spun că nu toate campaniile sunt benefice pentru companii.
În general, relevă datele WSJ, cea mai bună șansă pe care un activist o are de a genera performanțe superioare la companiile mari este legată de obținerea unei poziții în cadrul boardului companiilor respective.
Totuși, influența în interiorul boardului nu asigură neapărat o creștere a acțiunilor.
Din ce în ce mai puțini activiști par acum preocupați de una dintre cele mai comune cerințe a activiștilor, cea privitoare la răscumpărările de acțiuni.
Mesajul: Dacă țintești o companie mare, trebuie să fii mai creativ, să treci dincolo de o astfel de cerință.
0 comments :
Trimiteți un comentariu