La un an după anunțarea țintei de către guvern, BNR a pus cruce adoptării euro. Isărescu: Ținta 2019 este nefezabilă

„Ținta 2019 nu mai este fezabilă pen­tru că nu numai că a trecut vremea, dar ar fi trebuit ca de la 1 ianuarie 2016, cel mai târziu în iunie 2016 România să int­re în ERM II“, a afirmat ieri guvernatorul Mugur Isărescu.

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu susține acum că adop­tarea monedei euro în 2019 a devenit o țintă nefe­zabilă după ce clasa politică și-a asumat acest angajament în pri­măvara anului 2014, iar oficialii băn­cii centrale nu au contestat atunci acest obiectiv pe care în prezent îl con­si­deră „ambițios“. Astfel, Isărescu con­stată că a trecut vremea, iar România nu a reușit să realizeze o foaie de parcurs clară.

Analiștii spun că vina pentru o po­sibilă amânare a adoptării euro este „a celor care și-au propus această țintă“.

În primăvara anului 2014, ministrul bu­getului de atunci Liviu Voinea, care în prezent ocupă funcția de vicegu­ver­na­tor al BNR, a anunțat că România își asu­mă anul 2019 ca termen de adoptare a euro.

„Ținta 2019 nu mai este fezabilă pen­tru că nu numai că a trecut vre­mea, dar ar fi tre­buit ca de la 1 ianuarie 2016, cel mai târziu în iunie 2016 România să int­re în ERM II, anti­camera zonei euro. Chiar și în situația intrării în anti­ca­meră în iunie 2016 prin­tr-un efort cu totul și cu totul deo­se­bit, să batem la ușă și even­tual să ne și pri­mească, este im­probabil dacă nu imposibil“, a afirmat ieri guverna­torul BNR la briefingul de pre­să de după ședința de politică monetară.

Și viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu făcea aceleași afir­mații în urmă cu două săptămâni caracte­ri­zând ter­me­nul intrării în clubul monedei unice cu același termen: nefezabil. Recent, Ol­­tea­nu a declarat că Ro­mânia va atin­ge un nivel „de­cent“ de con­ver­gență rea­lă cu țările din zona euro în 2022-2023.

Astfel, intrarea Româ­niei în clubul mo­nedei unice pare să se amâne din nou după ce în ultimii ani România a avut mai multe ținte ratate și chiar o perioadă fără țintă.

Președintele Klaus Iohannis a dat, în luna mai a acestui an,  startul con­sul­tă­­ri­lor pentru stabilirea unui con­sens po­­li­tic național și adoptarea unei stra­te­gii na­ționale pentru inte­grarea în zona euro.

Calendarul pentru adopta­rea euro la momentul intrării României în UE, în 2007, sta­bi­lea că România ar urma să adere la clubul monedei unice în 2015, însă după declanșarea crizei din 2008 ținta a fost amânată.

Analiștii spun însă că printre mo­ti­vele pentru care adoptarea euro ar putea fi amânată din nou se numără criza, convergența reală, termenul prea optimist asumat inițial de guvern.

„Criza, convergența reala, întâr­zie­rea reformelor structurale, termenul prea optimist, irelevanta criteriilor no­minale post crizei datoriilor in Europa sunt doar câțiva factori în favoarea amâ­nării. Nici noi și nici Europa nu sun­tem pregătiți pentru acest pas. Con­vergența reală, simetria transmisiei șo­curilor vor cântări în decizie în viitor“, con­sideră Ciprian Dascălu, eco­no­mistul șef al ING.

Matei Păun, managing partner al BAC Investment, susține că vina pen­tru o posibilă amânare a adoptării euro este „a celor care și-au propus această țintă“.

„Dacă îți propui o țintă și nu o atingi, persoanele de vină sunt cele care și-au propus-o. Nu sunt convins că BNR își dorește adoptarea euro în momentul de față. De fapt, nu sunt convins că nici în 2014 s-a dorit cu adevărat acest lucru. Dacă s-ar fi dorit, s-ar fi acționat altfel. Nu s-a dorit, dar nu s-a considerat politically correct“í.

Păun a explicat ca economia românească nu este încă pregătită pentru așa ceva și vor mai trece ani buni până când acest pas va fi făcut. „Toată clasa politica și instituțională a României este de vină dacă 2019 ar fi amânată“

Dascălu estimează, conform proiecțiilor ING, că anul 2025 și cam în jurul acestei date o posibilă adoptare. Iar acest lucru „cu condiția ca și zona euro să facă progrese în direcția unei optimal currency area.“

Una dintre cele mai importante probleme legate de adoptarea euro este PIB-ul redus pe cap de locuitor, aflat la jumătate din media Uniunii Europene și sub nivelul la care au ajuns alte țări cu PIB-ul pe locuitor când au adoptat euro, respectiv peste 60% din media UE. „Găsesc neserioasă abordarea intrării în zona euro a unei economii necompetitive, dincolo de evidența faptului că o asemenea evoluție nu ar fi acceptată de zona euro. Ea ar fi contrară interesului public, nevoia convergenței reale este stringentă, urmărirea atingerii unui nivel de convergență reală, alături de păstrarea indicatorilor de convergență nominală rămân obiective de politici ale următorilor ani, obiective nespectaculoase, dar esențiale și care nu pot fi înlocuite prin altele mai rapide, nu există substitut pentru creșterea de productivitate“, a mai spus Olteanu.

Toate cele 12 țări care au aderat la UE din 2004 sunt obligate prin Tratatul de la Maastricht - care vizează indicatori precum inflația, dobânzile, stabilitatea cursului de schimb, deficitul bugetar și datoria publică - să adopte euro, dar trebuie mai întâi să îndeplinească mai multe criterii, astfel încât termenul este flexibil.

Șapte dintre aceste state, respectiv Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia, Estonia, Cipru și Malta au trecut deja la euro. Cel mai recent stat care a adoptat moneda europeană a fost Lituania, de la 1 ianuarie 2015.

Pentru a adopta euro, o țară trebuie să respecte criteriile nominale de la Maastricht , pe care România le îndeplinește în prezent. Înainte de a intra în zona euro, o țară trebuie să aibă un deficit bugetar sub 3% din PIB, datoria publică trebuie limitată la sub 60% din PIB, iar inflația să nu depășească cu 1,5% media celor mai performante țări din zona euro.

Sursa:
Ziarul Financiar

Autor:
Liviu Popescu