Klaus Iohannis a intrat în galeria președinților României care vorbesc despre educație și despre sănătate fără să spună nimic. „Patron“ peste un guvern care va continua politica unui PIB pentru educație de 3%, față de 6% din PIB cât prevede legea, președintele a transmis ieri în cadrul unui eveniment la Cotroceni că școlile trebuie să „inspire“ curățenie, siguranță și igienă.Din 7.100 de școli din România, 4.000 nu au autorizație de funcționare.
„De siguranța și sănătatea copilului de astăzi depind sănătatea și bunăstarea adultului, precum și dezvoltarea societății de mâine. Educația pentru sănătate este o primă cale prin care copiii pot afla informații corecte despre diferite aspecte ale sănătății. Aceasta implică mai mult decât o materie suplimentară la clasă. Presupune existența în fiecare unitate de învățământ a unei ambianțe școlare ce inspiră, printre altele, curățenie, siguranță, igienă și implică asigurarea asistenței medico-sanitare de urgență în timpul programului. Susțin prevenția ca prioritate zero a politicilor de sănătate și cred că educația în acest sens este calea către o societate mai prosperă“, a spus președintele.
La puțin peste un an de când a fost numit în funcție, președintele Iohannis a vorbit, la fel ca predecesorii săi, despre unele nevoi din sistemul educațional, participând la o dezbatere pe o temă la care România suferă acut, dar fără să lase în urmă câteva idei concrete.
Intervenția sa este departe de așteptări, mai ales că este al doilea șef de stat (după Emil Constantinescu) care și-a început cariera ca profesor.
Subfinanțarea sistemului de învățământ este una dintre cele mai mari probleme cu impact direct în economie și a devenit o „boală“ pentru firmele care doresc să se extindă pe plan local.
România ar fi trebuit să aibă de câțiva ani o alocare de 6% din PIB educației, lucru care nu s-a întâmplat în niciun an și care nu a fost prioritar pentru niciunul dintre decidenții politici care s-au aflat la cârma țării în ultimii ani.
În prezent, România alocă 3,2% din PIB pentru finanțarea educației, la jumătate față de importanța pe care o acordă Finlanda, etalonul în materie de politici educaționale, și cu o treime mai puțin decât media din Uniunea Europeană, arată datele Eurostat. În același timp, mediul privat se plânge din ce în ce mai mult de calitatea scăzută a pregătirii absolvenților de facultate sau de liceu, iar rata mai scăzută de promovare la bacalaureat a fost unul dintre marile „șocuri ale ultimilor ani“. În plus, chiar profesorii școliți înainte de 1990 îi arată astăzi cu degetul pe colegii mai tineri, indicând pregătirea deficitară a acestora. Soluții care să rezolve imediat dezastrul din educație nu există, iar orice măsură ar fi adoptată în prezent ar avea rezultate pe termen lung, spun specialiștii, care admit totuși că se pot face ameliorări punctuale.
Andrei Caramitru, McKinsey: O soluție pentru motivarea profesorilor buni să rămână în sistem este implementarea unui sistem de remunerare pe bază de performanță, care însă este greu de realizat deoarece se opun sindicatele.
Andrei Caramitru, McKinsey: O soluție pentru motivarea profesorilor buni să rămână în sistem este implementarea unui sistem de remunerare pe bază de performanță, care însă este greu de realizat deoarece se opun sindicatele.
„Se pune prea mult accentul pe slaba pregătire din învățământul universitar, când în prezent marile probleme sunt la clasele mici. De acolo trebuie rezolvate problemele, dar aceasta este o chestiune care durează foarte mult, în America se discută de 50 de ani pe tema asta. De asemenea, la noi se pune foarte mult accent pe modificarea programei școlare, în timp ce în state precum Finlanda există un interes foarte mare pe calitatea profesorilor, pentru că dacă ai profesori buni, programa poate fi făcută în așa fel încât copiii să fie bine pregătiți. (…) În Finlanda cei mai buni absolvenți de facultate se duc să fie profesori, așa cum se întâmpla la noi înainte de căderea comunismului“, a explicat Andrei Caramitru, senior partner în cadrul firmei de consultanță în management McKinsey.
El a precizat să o soluție pentru motivarea profesorilor buni să rămână în sistem este implementarea unui sistem de remunerare pe bază de performanță, care însă este greu de realizat deoarece se opun sindicatele.
„Mai grav este că se accentuează decalajele pregătirii elevilor dintre zone. Probabil că orașele mari nu vor avea probleme, dar în cele mici sau în mediul rural vor fi greu de atras profesori buni. În opinia mea, ar trebui ca statul să facă un program, cu finanțare europeană, prin care să recruteze cei mai buni 4.000-5.000 absolvenți de facultate, cu note de peste 8, care să primească salarii de 2.000 de euro pe lună dacă acceptă să predea, timp de trei ani, în zone alese de autorități. Așa s-ar reduce decalajele“, a mai spus Caramitru.
O altă măsură, care a funcționat în alte state, a fost alocarea, de către părinții din anumite comunități, a unor sume pentru atragerea celor mai buni profesori în comunitatea respectivă. De asemenea, s-ar putea scoate la suprafață banii plătiți „la negru“ pentru meditații, prin înființarea unor structuri prin care elevii pot merge să se specializeze după amiază.
„O altă soluție ar putea fi crearea unor parteneriate între școli și clusterele industriale, astfel încât mediul privat să primească reduceri de taxe dacă oferă ajutor financiar școlilor, dar totodată să poată interveni în programa școlară și în zona de remunerare a profesorilor“, a mai spus Caramitru.
0 comments :
Trimiteți un comentariu