Linda Colley, profesor de istorie la Princeton University, atrage atenția, într-un articol din cotidianul britanic Financial Times, că miza Brexit-ului nu este alimentată neapărat de dezbaterea privind suveranitatea și supranaționalismul, ci de o nostalgie față de Imperiul Britanic și influența lui în istoria lumii.Toată campania nu este definită de o bătălie în argumente economice sau fundamentate pe un soclu logic, ci este un amalgam de idei și sloganuri ce plutesc într-un cadru global plictisit care se pare că nu înțelege încărcătura și miza politică ce se joacă astăzi în arena lumii.
Pe fondul acestui peisaj, se încearcă și se propun cât mai multe variante sau inginerii politice care să plaseze Marea Britanie în centrul unei noi construcții globale.
Seducerea publicului din Anglia, cu asemenea tertipuri ce fac apel la trecutul glorios al marelui Imperiu Britanic, nu va ajuta decât grupurile ce urmăresc destabilizarea cadrului stabilității europene și mondiale.
Specularea rezervorului de frustrări al celor ce se simt nedreptățiți sau incorect răsplătiți pentru activitatea lor în societate actuală nu este o manieră nouă de abordare din partea grupurilor ce încearcă să deseneze o nouă ordine a raporturilor socio-economice.
În partidul conservator adie un vânt care sugerează o nouă uniune sau alianță în jurul valorilor și identităților anglofone, idee impulsionată și de specularea unor construcții geopolitice ce au ca principal adeziv limba engleză.
Conform acestor teorii, țări precum Statele Unite, Anglia, Australia, Noua Zeelandă sau Canada ar putea să devină, în eventualitatea ieșirii Marii Britanii din UE, un substitut al unui nou pol de putere în angrenajul global.
Ideea nu este nouă deloc. Secolul al 19 lea și începutul secolului 20 fiind marcate de abundența unor asemenea teorii derivate din filonul mesianic al unui popor sau al altuia.
Cu toate acestea, după 1945, lumea însă s-a schimbat atât de mult încât vechile idei și-au pierdut obiectul. Imperiul Britanic a trecut printr-un proces de modelare în funcție de ultimile imperative și coordonate ale unei lumi ce căuta un grad de integrare economică mai mare.
Din acest curent încearcă și riscă să câștige partidele extremiste, viscerale împotriva valorilor civilizației occidentale, raliindu-se la orice formulă ce înseamnă scăderea influenței Uniunii Europene.
Românii au simțit pe pielea și pe mândria lor ce înseamnă rasismul, ce înseamnă răutatea și încercarea de a discredita bazându-te pe un buletin sau un pașaport care diferă de al majorității.
Nigel Farage, liderul Ukip, este cel care a declarat că nu ar dori să aibă vecini români.
Majoritatea susținătorilor partidului Ukip, pledant pentru ieșirea Angliei din Uniunea Europeană, este formată din persoane de peste 50 de ani și fără studii universitare.
De altfel, portretul robot al votantului partidelor extremiste din întreaga lume seamănă izbitor de mult.
În ciuda celor enunțate de acești prooroci ai anti-globalismului, aceia ce speră din nou la o lume arhaică și dominată de concurența violentă și agresivă din deceniile trecute, tocmai acest aspect al uniformizărilor ce sfidează granițele geografice sau politice subliniază și mai tare nivelul tot mai mare de globalizare, de interconectare și de contagiune al trend-urilor sociale.
Marile țări trec printr-o perioadă în care relațiile comerciale se amestecă, nemaifiind dominant un singur vector decizional, cum era pe vremea coloniilor americane, când Imperiul Britanic impunea o anumită conduită fiscală, militară sau diplomatică.
Dinamica susținerii și încrederii în soluțiile paneuropene s-a mai modificat chiar în interiorul Regatului Unit.
Deși în 1975, anul în care Marea Britanie a votat pentru aderarea la Uniunea Europeană, scoțienii erau majoritari anti-UE, astăzi se pare că lucrurile s-au schimbat, locuitorii din Scoția devenind unii dintre cei mai proeuropeni cetățeni ai bătrânului continent.
Britanicii însă trebuie să fie conștienți de faptul că acționând la nivelul și prin intermediul Uniunii Europene, valori intrinseci ale liberalismului și ale administrării cetații prin filtre democratice, idei care s-au născut pe malurile Tamisei, și care au schimbat lumea în mai bine, vor putea să fie integrate în mai multe părți ale lumii într-o manieră mai sigură și predictiblă, aducând un grad de prosperitate mai mare pentru întreaga lumea.
Revenirea la criterii naționaliste, etnice sau lingivistice în matricea puterii ar însemna trădarea promisiunilor ce au fost făcute sub impresia imaginilor morților și ruinelor cauzate de cel de-al Doilea Război Mondial. Acele imagini pot oricând să revină daca permitem proliferarea conductelor prin care circulă discursurile ce îndeamnă la ura celui care vorbește altă limbă, este de o altă confesiune sau trăiește după o anumită graniță.
Într-o lume în care amenițările de orice tip scurtcircuitează circuitul granițelor clasice, revenirea la referințele naționaliste s-ar putea să arunge lumea cu mulți ani în spate.
Lumea nu își permite în momentul de față redesenarea matricii de putere pe plan global. Un asemenea proces ar îngreuna, ar întârzia și chiar ar amenința progresele înregistrate până acum.
O decuplare de la procesul european al britanicilor ar putea amenința întregul vis european și ar putea eroda pentru totdeauna dezideratul unei lumi mai sigure și mai prospere.
Dacă lume se va sparge în blocuri anglofone, francofone sau germanofone, riscul unei noi conflagrații la nivel mondial ar crește la cel mai înalt nivel de după încheierea Războiului Rece.
Cultura și influența europeană are nevoie de un efort conjugat al sutelor de milioane de oameni ce traiesc pe bătrânul continent.
Lupta ce se dă în momentele acestea este, probabil, cea care va modela lumea în următorii mulți ani. Fie ne vom îndrepta către o perioadă de pace și marcată de o lume din ce în ce mai cosmopolită, în care domină legile obiectivității și ale bunei interacțiuni între indivizi, fie vom fi conduși către un sistem care înregimentează și încapsulează individul în slujba unor interese ale unei găști politice ce îl supune unui destin transpersonal, războiul și foametea ce vor urma fiindu-i vândute drept prețul pe care îl plătește pentru învingerea unor dușmani inexistenți.
Integrarea și armonizarea unor interese și instincte sub o formă supranațională este un obiectiv primordial pentru bunăstarea, liniștea și pacea lumii, iar structura și anatomia Uniunii Europene de astăzi reprezintă cea mai bună interfață prin care se poate realiza și coordona un asemenea deziderat.
0 comments :
Trimiteți un comentariu