Directiva Anti-evaziune fiscală a fost transpusă în Codul fiscal prin OUG 79/2017. Acest lucru aduce un nou set de reguli: privind limitarea deductibilității cheltuielilor cu dobânda, la 10% din baza de calcul, atunci când este depășit plafonul de 200.000 euro; impozitarea la ieșire conform căreia contribuabilii care se transfera într-un alt stat (parțial sau integral) vor plăti 16% la diferența dintre valoarea de piață a activelor transferate si valoarea lor fiscală; o nouă regulă anti-abuz; noi reguli pentru societățile străine controlate (conform cărora, în anumite condiții, un contribuabil trebuie să includă în baza impozabilă din România, proporțional cu participația sa în societatea străină controlată, venitul nedistribuit al acesteia din urmă provenind din diferite surse).
Deși în Directivă se prevede ca termen de transpunere în legislația națională data de 31 decembrie 2018, cu aplicare de la 1 ianuarie 2019 (respectiv 31 decembrie 2019, cu aplicare de la 1 ianuarie 2020 in ceea ce privește prevederile referitoare la impozitarea la ieșire), România a decis să grăbească aceste termene de aplicare, acestea intrând în vigoare încă de la 1 ianuarie 2018, cu un an mai devreme decât termenul limită prevăzut în directivă.
V-aș propune să facem o recapitulare a celor mai importante prevederi cu care ne vom confrunta în acest an:
a.
Limitarea deductibilității dobânzilor
Astfel, începând cu 1 ianuarie 2018 s-au schimbat regulile jocului in ceea ce privește limitarea deductibilității cheltuielii cu dobânda. Concret, costurile excedentare ale îndatorării înregistrate într-o perioadă fiscală, care depășesc plafonul deductibil de 200.000 euro, vor fi deductibile la calculul impozitului pe profit, in limita a 10% din baza de calcul. Costurile excedentare nedeductibile ale îndatorării pot fi reportate pe parcursul unei perioade nedeterminate.
Totuși în textul Legii de aprobare al OUG 79/2017, adoptat si in Plenul Senatului si care acum se afla in dezbatere la Camera Deputaților, avem trei modificări substanțiale in ceea ce privește limitarea deductibilității dobânzii: plafonul deductibil a fost majorat la 3 milioane de euro, deducerea dobânzii a fost extinsă pana la 30% si sunt prevăzute elemente privind neaplicarea acestor prevederi pentru întreprinderile financiare.
b.
Impozitarea la ieșire
Contribuabilii vor fi supuși impozitului pe profit (16%) pentru transferul (integral sau parțial într-un alt stat) al activității desfășurate de o societate sau de un sediu permanent din România, transferul de active sau transferul rezidenței fiscale. Baza impozabilă trebuie calculată ca diferență între valoarea de piață a activelor/activităților transferate și valoarea lor fiscală.
Conform aceleiași Legi de aprobare a OUG 79/2017 menționată anterior, aceasta prevedere a fost eliminată.
c.
Regula generală anti-abuz
Se introduce, o noua regulă anti-abuz aplicabilă în cazurile unui demers sau unei serii de demersuri care nu sunt oneste, fiind întreprinse cu scopul principal de obținere a unui avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului urmărit prin prevederile fiscale aplicabile.
d.
Reguli privind societățile străine controlate
Pentru prima dată au fost introduse reguli privind impozitarea societăților străine controlate. Astfel, in anumite condiții, un contribuabil va trebui să includă în baza sa impozabilă din România, proporțional cu participația sa in societatea străină controlată, venitul nedistribuit al acesteia din urmă, provenit din: dobânzi, redevențe, dividende și venituri din transferul titlurilor de participare, venituri din leasing financiar, venituri din activități de asigurare, activități bancare sau alte activități financiare, etc.
Mihaela Mitroi, Liderul Departamentului de Consultanță Fiscală și Juridică, PwC România
Episodul 2 – Transpunerea directivei anti-evaziune fiscală (1164/2016 – ATAD)
Știrea a fost publicată luni, 15 ianuarie 2018, 18:47 în categoria Companii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom
)
0 comments :
Trimiteți un comentariu