Avalanșa de date statistice neprelucrate privind evoluția macroeconomică a României în anul 2017 poate conduce la incertitudini privind interpretarea corectă, rațională a realității. Tabloul macroeconomic arată o evoluție consistentă anul trecut, fără riscuri sistemice severe/ridicate. Este o evoluție sustenabilă.Am mai spus și în analiza anterioară. Indicatorii macroeconomici se judecă nu după cum au crescut/ scăzut sau la ce nivel au ajuns. Este pueril și irelevant. A spune în fiecare zi ca s-a atins maximul sau minimul din nu mai știu ce perioadă de referință nu reprezintă altceva decât o parte din procesul de cancanizarea analizei macroeconomice.
Sustenabilitatea sau nu a evoluției indicatorilor macroeconomici se analizează în funcție de praguri de sustenabilitate /praguri de alertă /praguri de semnal, dincolo de care evoluțiile ar putea crea dezechilibre în economie, fie efect de contagiune fie efect de cauzalitate cumulativă.
Haideți să analizăm cum am evoluat din punct de vedere macroeconomic în 2017 și cum pornim în anul curent. Vom testa sustenabilitatea principalilor indicatori macroeconomici (cei care țin în mod direct de acțiunea guvernamentală) în funcție de pragurile de referință, pentru a minimiza opiniile emoționale privind dezastrul, criza și apocalipsa în economie.
1. Sustenabilitatea creșterii economice.
Institutul Național de Statistică a confirmat creșterea economică de 7% la 9 luni și cu o probabilitate ridicată rata de creștere a PIB real va fi de 7% și pe întregul an, în mod cert peste 6,1% estimată în ultima prognoză a Comisiei Naționale de Prognoză din noiembrie 2017 și mult peste estimările inițiale. A judeca sustenabilitatea cresterii PIB real înseamnă a ne uita la referința privind cresterea estimată a PIB potențial, a analiza dacă motoarele de creare a valorii adăugate sunt consistente - contribuie industria, serviciile, a vedea dacă în funcție de metoda cheltuielilor crearea de valoare adăugată merge în consum și/ sau investiții, a vedea structura calitativă a factorilor creșterii economice - bazată pe contributia capitalului K, muncii L si productivitatea totală a factorilor PTF și, nu în ultimul rând ca importanță - a analiza dacă creșterea economică este incluzivă – distribuire echitabilă între K și L?
Creșterea economică de 7% pentru anul trecut va fi peste nivelul potențial (cel în care factorii de producție ar fi folosiți la o capacitate normală) estimat de Comisia Europeană în ultima prognoză (noiembrie 2017) la 3,7% (în fapt subestimat pentru România cel puțin din punctul de vedere al forței de muncă și al PTF - pentru detalii a se vedea BNR - Raportul asupra inflației, noiembrie 2017, caseta pagina 31, www.bnro.ro).
Structura creșterii PIB in funcție de metoda valorii adăugate brute ne arată dacă această creștere peste potențial (output gap pozitiv) este de natură să îngrijoreze sau nu. Ultimele evoluții confirmate de statistica oficială indică o contribuție puternică a industriei și serviciilor și o revenire pe pozitiv a agriculturii în 2017 comparativ cu 2016.
În ceea ce privește structura calitativă a creșterii economice din România, aceasta se poate testa prin prisma contribuțiilor factorilor de producție la creșterea PIB real (L munca, K capitalul și PTF productivitatea totală a factorilor - include toate elementele calitative dezvoltare instituțională, progres tehnologic, gradul de maturizare al piețelor financiare, dezvoltarea capitalului uman, cercetare dezvoltare inovare s.a). În condițiile în care aproape trei sferturi din creșterea PIB potential vine din îmbunătățirea componentei intensive - PTF - putem afirma că procesul de creștere economică din România vine cu un plus de calitate, contribuie la dezvoltare și convergență reală față de media UE.
Am auzit în 2017 diverse opinii legate de cheltuirea inconsistentă a ceea ce se formează ca valoare adăugată în economie - prea mult pe consum, prea puțin pe investiții. Am arătat și cu alte ocazii faptul că România are o pondere a consumului în PIB sub media UE. În ceea ce privește structura consum - investiții ca și contribuție la creșterea PIB real observați mai jos analiza grafică propusă de Comisia Europeană în ultima prognoză din noiembrie anul trecut.
Sursa: Comisia Europeană, 2017, https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/economy-finance/ecfin_forecast_autumn_091117_ro_en.pdf
Se vede clar schimbarea tendinței incongruente cu sustenablitatea din 2016 în 2017 și în următorii ani - dacă în 2016 contribuția investițiilor (FBCF) a fost una negativă, în 2017 și 2018 investițiile încep să-și aducă aportul pozitiv din ce în ce mai ridicat la creșterea economică. Mai mult, legat de discuțiile privind investițiile publice prea mici efectuate în 2017, ar trebui să ne uităm din nou la evoluțiile prezentate în statistica oficială a Comisiei Europene unde observăm că România investește public peste media Zonei Euro și a UE 28, să ținem cont de inexistența unor proiecte de investiții publice mature în 2017 și să gandim în perspectiva unei viziuni sănătoase - investițiile trebuie prioritizate în mod real și incumbat acest proces în programarea bugetară multianuală / trebuie să privim cu atenție la efectele de multiplicare și nu exclusiv la mărimea lor.
Da, foarte important și îngrijorător în același timp. Cu toate că măsurile aferente strategiei wage led growth promovate în Programul de Guvernare au mai atenuat asimetria, rămâne problema distribuției inechitabile dintre muncă și capital în ceea ce privește fructele creșterii economice. În România, la un euro produs în economie 34% merge către remunerarea lucrătorilor, 56% către capital și restul taxe pe producție și importuri minus subvenții. În țările dezvoltate distribuirea între muncă și capital este simetrică. Pe de altă parte, să afirmi că procesul de creștere economică nu se vede în buzunarele românilor când puterea de cumpărare a câștigului salarial mediu a crescut cu 10% iar a pensiei medii de asigurări sociale de stat cu 12% nu reprezintă decât o informație asimetrică de tip propagandă.
2. Sustenabilitatea deficitului bugetar efectiv și a deficitului bugetar structural. Sustenabilitatea datoriei publice.
Deficitul bugetar efectiv estimat la încheierea anului 2017 va fi de 2,96% din PIB (metodologie ESA 2010) iar deficitul bugetar structural va ajunge la 3,3% din PIB, conform estimărilor Comisiei Europene. România respectă criteriile de convergență nominală Maastricht (deficit bugetar efectiv mai mic de 3% din PIB) dar nu respectă regula fiscală prevăzută în guvernanța economică europeană postcriză - un deficit bugetar structural de maxim 1% din PIB.
Cei care au minime informații economice cunosc procedura de calcul a 3% din PIB deficit bugetar în condițiile în care ipotezele au fost stabilizarea ponderii datoriei publice la 60% din PIB (atât era media UE atunci când s-au calculat criteriile), o creștere a PIB real de 3% și o rată a inflației de 2% cât însemna obiectivul de stabilitate a prețurilor propus de Banca Centrală Europeană.
Mergând pe aceeași formulă privind calculul deficitului bugetar efectiv de atins în condițiile stabilizării ponderii datoriei guvernamentale actuale în PIB (36,4% din PIB în octombrie 2017) și luând în considerare rata de creștere economică de 7% pentru 2017 și inflația IAPC de 1,1%, vom calcula care trebuia să fie pragul de sustenabilitate al deficitului bugetar efectiv în 2017. Rezultatul este de 2,75% din PIB - deficit bugetar efectiv care ar stabiliza ponderea datoriei guvernamentale în PIB.
Asadar, 2,96% din PIB față de 2,75% din PIB indică o depășire marginală a pragului de sustenabilitate. Dacă gândim că în datoria guvernamentală de 36,4% din PIB intră și bufferul din Trezorerie care acoperă peste 5 luni din necesarul de finanțare brută al României și că încă din 2017 România a respectat angajamentul privind alocarea a 2% din PIB pentru apărare, perspectiva devine mult mai laxă decît ar vrea unii să o vadă. Sigur, rămân probleme structurale recurente de rezolvat - problema colectării veniturilor la bugetul de stat, problema rigidității cheltuielilor bugetare în condițiile în care veniturile nu sunt colectate integral, evaziunea fiscalăm, indisciplina la nivel microeconomic s.a.m.d
Cât privește deficitul bugetar structural, derapajul s-a produs în 2016 când deficitul bugetar structural a crescut de la 0,3% din PIB la 2,2% din PIB, conform datelor Comisiei Europene, România intrând în procedura de deviere semnificativă. In 2017 adancirea deficitului bugetar structural se va face până la nivelul de 3,3% din PIB, conform estimărilor CE.
Aici sunt două aspecte. Pe primul l-am adus în discuție de mai multe ori. Viziunea macroeconomică din Programul de Guvernare presupune o perioadă de trei ani 2017-2019 cu deficite bugetare efective în intervalul 2,5-3% din PIB după care se va reveni către ținte cuprinse între 1-2% din PIB. Dacă nu utilizam această viziune de tip "pod", era imposibil să se atingă un minim rezonabil de convergență reală cu media UE28 și să sperăm la aderarea la Zona Euro începând cu 2021 (2019 fiind anul potențialei intrări în ERM II - Mecanismul European al Ratelor de Schimb). Nu putem discuta despre un derapaj consistent de la regula fiscală privind deficitul bugetar efectiv și a deficitului bugetar structural ci doar despre ceva temporar, strict necesar pentru creșterea convergenței reale. România va respecta - din nou - angajamentele pe un termen mediu. Așa cum îi spune și numele - Medium Term Objectives - trebuie gândit un echilibru pe 6 ani - termen mediu. În perioada 2011-2014 România a avut cea mai dură ajustare fiscală din UE din ultimii 30 de ani. Deficitul structural a căzut de la 9% din PIB în 2008 la 5,6% din PIB în 2010, la 1% din PIB în 2013 și 0,6% din PIB în 2014 și 2015. Al doilea aspect - și nu o spunem doar noi, o spun țări mari din Zona Euro, institute de cercetare, mediul academic ș.a. - regulile fiscale trebuie modificate, recredibilizate, trebuie să asigure marjă de dezvoltare. În condițiile în care 15 țări din UE din totalul de 28 nu îndeplinesc țintele angajate în Medium Term Objectives pentru 2017 si 2018 trebuie să ne punem un semn de întrebare. 10 țări din UE au devieri semnificative de la angajamentele privind atingerea MTO (Medium Term Objectives). Sunt țări mari precum Franța, Italia, Spania, Belgia, Portugalia, Polonia dar si Ungaria, Letonia, Slovenia ș.a care au deviații semnificative de la MTO (obiectivele bugetare pe termen mediu) ca și noi. Oricum,problema deficiențelor de estimare a indicatorului sold bugetar structural a fost ridicată de ministri de finanțe din 8 țări din Zona Euro încă de acum un an și este pusă pe agenda europeană din ce în ce mai mult (detalii http://estaticos.expansion.com/opinion/documentosWeb/2016/03/31/Cartadeficitestructural.pdf).
Sănătatea finanțelor publice nu poate fi judecată fără a privi și evoluția datoriei guvernamentale. Datoria guvernamentală în PIB a scăzut de la 37,6% din PIB în decembrie 2016 la 36,4% din PIB în octombrie 2017. În ciuda percepției, dinamica sustenabilă sau nu a datoriei nu se vede prin analiza creșterii în sumă absolută... a crescut cu atâtea miliarde lei... ci privind ponderea în PIB. România are a patra cea mai mică datorie guvernamentală netă în PIB din UE28. Acest indicator se află sub pragul de sustenabilitate estimat în studiile BNR la 45% din PIB.
În plus, în ultimii ani grație strategiei eficiente de administrare a datoriei publice implementată de Direcția de Trezorerie Publică din Ministerul Finanțelor Publice, structura datoriei este una sustenabilă - s-au extins maturitățile - reducând presiunea datoriei publice pe termen scurt, s-a redus riscul valutar aferent datoriei, s-au diversificat sursele de finanțare s.a.m.d
3. Sustenabilitatea deficitului de cont curent.
Conform ultimei prognoze a CNP România va încheia anul 2017 cu un deficit de cont curent de 2,8% din PIB, sub pragul de sustenabilitate reprezentat de contul curent de echilibru estimat la 3,8% din PIB, sub pragul de sustenabilitate calculat de Comisia Europeană în Procedura de Dezechilibru Macroeconomic la un deficit de 4% din PIB medie pe 3 ani (detalii aici http://ec.europa.eu/eurostat/web/macroeconomic-imbalances-procedure) și mai mic decât estimările BNR privind pragurile de alertă și semnal pentru acest indicator respectiv minus 3% din PIB și minus 4% din PIB.
Sigur că adâncirea deficitului de cont curent peste pragul de sustenabilitate poate da naștere unor riscuri, dar nu este cazul să exagerăm acum. Pe lângă faptul că indicatorul este sub pragul de sustenabilitate trebuie să ne uităm la modul în care el se finanțează sănătos sau nu. Dacă el se finanțează într-o proporție de cel putin 80% din fluxuri de capital negeneratoare de datorie (investiții străine directe și fonduri europene de natura investițiilor) atunci deficitul de cont curent nu reprezintă o problemă. Datele BNR indică în primele 10 luni ale anului 2017 un deficit de cont curent de 5,3 miliarde euro și un volum de ISD de 4,1 miliarde euro în timp ce fondurile europene de natura investițiilor depășesc 1 miliard euro în aceeasi perioadă. Aceasta înseamnă o finanțare aproape integrală a deficitului de cont curent din surse sănătoase. În mod cert, soluția structurală pentru finanțarea cât mai sustenabilă a deficitului de cont curent în următorii ani o reprezintă accelerarea absorbției de fonduri europene, proces de natură să reducă deficitul extern și să reducă astfel presiunea pe cursul de schimb.
4. Sustenabilitatea prin prisma criteriilor de convergență.
România a îndeplinit și în 2017 toate criteriile de convergență nominală necesare aderării la Zona Euro. România îndeplinește 13 din 14 criterii implementate de Comisia Europeană în Procedura de Dezechilibru Macroeconomic, fiind pe locul 2 alături de Polonia și după Cehia în privința respectării acestor angajamente.
Mai mult, adecvarea rezervelor valutare internaționale conform metodologiei FMI este una bună. Rezervele de 37,1 miliarde euro la decembrie 2017 acoperă peste 90 din datoria pe termen scurt, gradul de acoperire a importurilor este de 5,6 luni (peste pragul minim sustenabil de 3 luni) iar riscul de fugă a capitalurilor este redus.
Anul 2017 s-a finalizat cu un tablou macroeconomic bun.
Cât privește anul curent, acesta trebuie să fie anul investițiilor. Pe lângă continuarea implementării măsurilor aferente strategiei wage led growth - creșterea veniturilor, Guvernul trebuie să accelereze investițiile publice din buget, mai ales din fondurile europene dar și să stimuleze mărirea investițiilor private și a celor străine mai ales în domenii cu valoare adăugată ridicată.
Consider că înainte de a apela la instrumentele generale de politică monetară, Banca Centrală poate utiliza cu prioritate mapa de instrumente de natură macroprudențială pentru a preveni si stopa eventualele tendinte firave de supraincalzire - adoptarea unor plafoane prudențiale privind gradul de îndatorare individual, condiționalități privind raportul împrumuturi / garanții, ajustarea ratei de acoperire a necesarului de lichiditate și chiar activarea amortizorului anticiclic de capital. Optimală ar fi cooperarea între Guvern și Banca Centrală cu privire la combinația de politici macroeconomice care să maximizeze bunăstarea românilor.
0 comments :
Trimiteți un comentariu