Întregul patrimoniu al BNR, care a trecut prin două mari cutremure, cel din 1940 și cel din 1977, a fost restaurat din temelii. Și, desigur, consolidat. Din temelii a fost refăcut și Parcul cu Platani, proprietate a Băncii Naționale, lucrare inclusă într-un proces integrator, care să redea proprietăților băncii centrale a României măreția de altădată.Pentru acest an, fusese proiectat un ciclu lung de dezbateri, din primăvară până în decembrie, în oglindă cu durata pregătirilor din 1880 pentru intrarea în funcțiune a băncii centrale. Ne-am dorit, de fapt, să analizăm, într-un vast program de conferințe și colocvii, unele internaționale, moștenirea de aproape un secol și jumătate trecută din generație în generație, acumulările de spirit competitiv, de profesionalism însumate fără întrerupere în momentele de calm și de construcție sau în împrejurările dramatice (războaie, crize, schimbări de sistem) prin care a trecut țara. Starea de urgență impusă de pandemie, imposibilitatea de a mai organiza întâlniri, concentrarea personalului BNR asupra problemelor zilnice au condus inevitabil la trecerea în rezervă a acestui program. Și, desigur, continuarea lui în mass-media. Cu atât mai mult cu cât acum învățământul se desfășoară numai la distanță, iar Asociația Română a Băncilor și Institutul Bancar Român au fost obligate să întrerupă cursurile de pregătire pentru profesorii care predau cultură economică în școli.
De ce evoc și patrimoniul fizic, zidirile? Pentru că zidurile ridicate de Banca Națională, în acești 140 de ani, au amintiri. Aceste ziduri impresionează nu doar cu robustețea lor, ci și cu un semnificativ echilibru între anvergura construcțiilor, măiestria lucrărilor de arhitectură și pragmatismul ideii ca sediile unei instituții reprezentative să fie la rândul lor reprezentative. Chiar și astăzi, în condițiile date, Banca Națională este obligată să-și apere proprietatea asupra Parcului cu Platani, cumpărat acum 74 de ani în condiții de forță majoră. Și s-o facă invocând istoria, morala și dreptul! Iar dezbaterea trebuie să se desfășoare public.
Istoria Parcului cu Platani, fascinantă și contrariantă totodată, merită să fie cunoscută. Si este într-adevăr fascinantă povestea acestui loc din București, care începe în vremea lui Cuza, cu grădina amenajată aici, cu platanii aduși din străinătate și cu organizarea în acest spațiu a ceea ce avea să devină Societatea Română de Dare la Semn, care a fondat aici Poligonul de tir. Și este, totodată, contrariantă în sensul că, trecând anii și Bucureștii extinzându-se, în jurul poligonului de tir s-au ridicat case. România nu a fost un caz unic. Iar poligoanele, între case, au devenit un pericol public. Așa că, în 1946, Federația Internațională de Tir a dispus mutarea poligoanelor în afara orașelor. Cât mai repede. Cine nu executa de îndată dispoziția, nu avea să participe la competițiile internaționale din toamna acelui an.
Premierul de atunci, Petru Groza, a găsit soluția. A luat legătura cu șefii de la Banca Națională, le-a amintit că numai acolo sunt bani și că, în același timp, ei au de apărat un patrimoniu important în fața naționalizării care bate la ușă, prin urmare să facă bine să salveze țara și să rezolve această problemă spinoasă.
Au rezolvat-o. În câteva luni, Poligonul a fost mutat în locul în care funcționează și acum, în Tunari.
Detalii: miercurea viitoare.
0 comments :
Trimiteți un comentariu