Economia de sharing, în care oamenii își oferă spre folosință altora casa sau mașina contra cost, ia amploare, scrie Le Monde.„Este o prostie să stai cu mașina parcată în fața casei toată ziua”, spune Sylvie, mamă celibatară de 52 de ani, care locuiește într-un oraș din sudul Franței. De aceea, ea își închiriază mașina pe site-ul Drivy, care pune în legătură persoanele care au nevoie de o mașină cu cele care o oferă spre închiriere. În plus, Sylvie închiriază o cameră pe site-ul similar pentru locuințe Airbnb.
Unele dintre companiile de sharing, deseori finanțate de fonduri de investiții, au reușit să atingă valori extraordinare. Cel mai recent exemplu este al companiei franceze BlaBlaCar prin care șoferii pun la dispoziție locuri disponibile în mașină contra cost. Compania a strâns recent 100 milioane de dolari pentru a își continua dezvoltarea. „Există o tensiune inerentă de a aminti faptul că afacerile de miliarde precum Airbnb (liderul siteurilor de sharing de apartamente –n.red) și Uber (aplicațoa prin care se furnizează un serviciu de taxi de către șoferi neprofesioniști – n.red.) se bazează pe principiul împărțirii cu alții”, recunoaște Rachel Botsman, profesorul universitar care a popularizat expresia „economie colaborativă” în cartea din 2010 „What’s Mine Is Yours” (Ce e al meu e și al tău) apărută la editura Collins.
Motorul principal al acestei economii este nu dorința de a împărți cu alții, ci nevoia de a strânge ceva bani. „Nu te deranjează ca cineva pe care nu îl cunoști să îți folosească baia?”, o întreabă o prietenă pe Martine, 62 de ani, care a înscris o cameră a apartamentului său pe site-ul Homestay. „Ba da, evident că da. Dar câștigi și un ban în acest fel.”
Cât despre Sylvie, ea plătește întreținerea mașinii cu ce câștigă prin Drivy, iar cheltuielile cu casa le plătește cu ajutorul banilor câștigați prin Airbnb.
În multe cazuri „nu împarți ce e al tău pentru a te rupe de proprietate, ci pentru a o păstra”, explică Dioulde Chartier, de la agenția de cercetare de marketing D’cap Research.
Paulin Dementhon, fondatorul Drivy, spune că nu este altceva decât un business și că are oroare să i se spună că Drivy folosește un sistem artizanal. „N-am spus niciodată că este un sistem anticapitalist rupt de consum. Este mai eficient sistemul de la persoană privată la persoană privată”, explică el.
În momentul în care un client folosește mașina unei alte persoane fizice, este mult mai atent decât dacă ar închiria-o de la o firmă și în același timp, dacă se întâmplă vreun incident minor, nici proprietarul mașinii nu are atâtea pretenții și abordează situația mai uman decât ar face-o o firmă.
Atunci când aceste companii cresc, problema este să reușească să „rămână ca un sat”, după cum se exprimă Airbnb. Utilizatorii „pionieri” ai acestor sisteme de colaborare sunt cei mai zeloși în a păstra spiritul „sătesc” și laudă tot ce este tradițional și autentic la acest sistem, precum dulceața cu care au fost serviți la micul dejun.
Odată cu amploarea pe care o iau aceste companii, site-urile atrag persoane care se profesionalizează, iar serviciile încep să semene din ce în ce mai mult cu cele oferite de hoteluri. Airbnb nu a luat avânt decât în momentul când a trimis fotografi profesioniști la oameni acasă pentru a le pune în valoare locuințele.
Sylvie și Martine nu își declară veniturile pe care le obțin de la Drivy, Airbnb și Homestay.
„Dar faptul că serviciile sunt ilegale nu împiedică start-up-urile să avanseze”, spune Emmanuel Arnaud, de la site-ul de schimburi de case și apartamente GuestToGuest. Altfel spus, site-urile de sharing nu se comportă ca și cum ar fi în ilegalitate. Ele se poartă ca și cum, vizionari fiind, au un avans asupra legilor care nu s-au neadaptat încă. La Airbnb o armată de avocați studiază legislația de la țară la țară și se adaptează. „Cu cât un site este mai important, cu atât se protejează mai bine de concurență și de reglementări”, rezumă situația Rachel Botsman.
0 comments :
Trimiteți un comentariu