Economia României a avut o creștere de 8,8% în T3 2017 față de T3 2016, iar la 9 luni din 2017 creșterea economică a fost de 7%, cu mult peste și cele mai optimiste așteptări.De fapt, nimeni, dar chiar nimeni nu s-a așteptat la această creștere economică.
Pe tot anul 2017, cel mai probabil creșterea economică va depăși 7% având în vedere cum a mers consumul în T4.
La începutul anului 2017, guvernul și Comisia de Prognoză, aflată în subordinea guvernului, au mers pe o creștere economică de 5,2%, în timp ce analiștii economici, FMI, Comisia Europeană mergeau pe o estimare de 3,5%, maximum 4,5%, cea mai optimistă prognoză.
Analiștii consideră că potențialul de creștere a economiei României este între 3,5% și 4% și tot ce este peste acest nivel înseamnă supraîncălzire și deteriorarea indicatorilor macro - inflație, deficit bugetar, deficit comercial, deficit de cont curent -, care într-un final vor înregistra corecții, fie prin creșterea cursului valutar leu/euro, fie prin creșterea dobânzilor, fie prin ajustări bugetare și reducerea cheltuielilor statului, fie prin tăieri salariale, în cel mai rău caz.
La 7% - 8% creștere economică, dublu față de potențial, economia pare nu supraîncălzită, ci de-a dreptul dă în clocot, iar de mâine urmează corecțiile, ar spune analiștii.
Săptămâna trecută BNR a majorat dobânda de referință de la 1,75% la 2% pe an. Dobânda de 1,75% a fost ținută la acest nivel 3 ani și jumătate. De altfel, este prima creștere operată de BNR a dobânzii de referință după un deceniu în care a pornit de la 10,25% la începutul lui 2008.
Majorarea operată de BNR acum nu constituie un semnal de alarmă, nici măcar de avertizare. BNR și-a actualizat dobânda la nivelul din piață, care a urcat în toamna lui 2017 de la 0,5% la 2,1% - ROBOR la 3 luni.
Dacă ar fi constituit un semnal de alarmă, ar fi trebuit să majoreze dobânda direct la 3%, cât este inflația în acest moment, pentru a începe corecția indicatorilor macro și în final a creșterii economice.
În
comunicatul BNR
de după ședința de politică monetară, cuvântul „supraîncălzire“ economică nu există. Singura frază referitoare la acest lucru este: „Creșterea economică în trimestrul III 2017 a continuat să se accelereze semnificativ, peste așteptări.“
Consumul populației a crescut considerabil, peste 10% pe an la nivelul lunii noiembrie, ultimele date disponibile, ceea ce nu este o noutate, având în vedere creșterea salarială medie de 15% - formată dintr-o creștere salarială medie de peste 20% la stat (trăiască creșterea salariului minim și creșterile salariale date de PSD/Dragnea) și 10% în sectorul privat -, creșterea creditelor de nevoi personale și dobânzile mici la împrumuturi.
Această creștere a consumului era de așteptat, având în vedere condițiile din piață. Deci nu am putea spune că această creștere economică, bazată pe consum, este o surpriză, ci dimpotrivă, este un lucru normal.
Surpriza pozitivă este creșterea producției industriale și a formării brute de capital fix (investițiile private, pentru că statul a rămas mult în urmă la acest capitol), despre care se vorbește mult mai puțin pentru că nu se vede așa cum era pe vremea lui Ceaușescu, cu obiective mari industriale, celebrii mastodonți cu zeci de mii de salariați, și nici nu este distribuită uniform la nivelul întregii țări. De aceea creșterea economică nu se transformă în dezvoltare economică pentru 30 din județele țării.
BNR spune: „Un aport semnificativ la creșterea economică din T3 a revenit - pentru prima dată în ultimele șase trimestre - formării brute de capital fix (a adus 2,3 puncte procentuale la creșterea economică de 8,8%), a cărui dinamică anuală a atins 8,8%.“
La o dinamică de 12% a consumului, avem o dinamică de 8,8% a formării brute de capital fix în T3, ceea ce explică de ce economia nu este în clocot, iar creșterea nesustenabilă, ci dimpotrivă, s-ar putea să crească sustenabil.
Investițiile făcute în ultimii cinci ani, în special de multinaționale, care au tras după ele și companiile private românești ca furnizori, încep să se vadă mult mai puternic.
Investițiile sunt mult mai mici, ca dimensiune, nu ca valoare, și au o productivitate mult mai ridicată decât mastodonții din trecut - operează cu mai puțini salariați și cu echipamente mai performante, iar rezultatul este exponențial mai bun.
Bineînțeles că anul agricol bun s-a văzut în creșterea economică - 2,6 puncte procentuale din 8,8%, dar aici totul depinde de vreme și prețuri. Oricum, agricultura este mult mai performantă acum datorită investițiilor realizate și poate să reziste mai bine fluctuațiilor de vreme.
Deși IT-ul a avut o contribuție mult mai mică la creșterea PIB, de 0,4%, această nouă industrie a ajuns la același nivel cu agricultura ca pondere în PIB, depășind construcțiile. Deci cei 110.000 de IT-iști, localizați în principalele orașe din țară, au aceeași contribuție economică ca și întreg sectorul de construcții, cu peste 250.000 de angajați.
Deci ori a fost o scăpare că BNR nu vorbește de supraîncălzirea economiei, ori chiar nu este o supraîncălzire, iar modelele econometrice pe care se bazează analiștii sunt rămase în urmă.
După decizia BNR de majorare a dobânzii de referință care, repet, nu a fost altceva decât o actualizare la piață, ROBOR a crescut puțin după care a scăzut sub 2%, iar cursul a avut un salt de 0,4%, după care a scăzut cu 0,2-0,3%.
Anul trecut, cursul leu/euro a crescut cu 2%, în condițiile în care inflația s-a dus la peste 3%. În acest an, dacă inflația se menține la peste 3%, cât sunt prognozele BNR, dobânzile ar trebui să se ducă la 3-4%, iar cursul să crească mai întâi cu 4-5%, după care să coboare la 3%, pentru a se alinia la inflație.
Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a lăsat să se înțeleagă că se uită mai degrabă la dobânzile la lei, să nu crească mult prea mult, și va lăsa cursul mult mai liber, în care vom vedea o fluctuație mai mare, de 5-6%, între minimul și maximul anual, niveluri pe care BNR le ține ca surpriză.
De altfel, BNR începe să pregătească piața pentru fluctuații mai mari ale cursului leu/euro, având în vedere că presiunea pe creditele în valută a scăzut substanțial.
În noiembrie, ponderea creditului în lei a ajuns la 61,8% în total credit, iar creditul în valută, din care cea mai mare parte este euro, a scăzut la 38,2%. Probabil ca la finalul lui 2018, ca o întoarcere în timp, dramatică de altfel, creditul în lei să ajungă la 70% în total, iar creditul în valută la 30% în total, față de acum un deceniu, când procentele erau invers.
O fluctuație mai mare a cursului și chiar o depreciere peste inflație va mai ajusta în euro din creșterile salariale în lei, adică la o creștere în lei de 15%-20%, pe care analiștii o consideră nesustenabilă, mult prea rapidă pentru un an, în valută creșterea este de 10%-15%, nivel mult mai sustenabil prin comparație cu alte piețe.
Pentru BNR, economiile ținute în lei în bănci nu reprezintă încă o problemă dacă vor fi mâncate puțin de inflație, pentru că dobânzile sunt real negative. Poate așa o parte din economii se vor îndrepta către consum, către achiziții de apartamente și vor fi puse la treabă. În criză, economisirea a crescut substanțial, cu mult peste creșterea economică, iar băncile au prea mulți bani de la populație, pentru câte proiecte bancabile sunt.
De ce BNR nu ar “forța” scoaterea unor economii din bănci prin dobânzile real negative, pentru că diferența poate fi oricând acoperită, dacă e nevoie, prin împrumuturile de la BNR date băncilor dacă ar avea nevoie de bani și ar transmite mai bine deciziile de politică monetară.
Pentru sectoarele cu export, creșterile salariale de 10-20% nu sunt o problemă pentru a fi acomodate, având în vedere că piețele externe se confruntă și ele cu creșteri salariale. La o creștere în Germania a salariilor cu 5%, o creștere în România de 10-20% salariilor în prețul mărfurilor produse aici și vândute pe piața germană nu înseamnă nimic, ci dimpotrivă.
Guvernul vrea o creștere economică de 5,5% în 2018, nivel considerat de analiști nesustenabil, având în vedere că va veni după o creștere economică de 7% în 2017 și 4,8% în 2016.
Dacă ne gândim că Europa de Vest va avea o creștere economică de aproape 2% în 2018, diferența de 3,5% ar putea fi considerată chiar sub potențial pentru România.
Uitându-se în trecut, multă lume spune că această creștere economică susținută a României din 2012 încoace se apropie de final, având în vedere că sunt deja 7 ani de creșteri salariale
S-ar putea să fie puțin invers, adică din 2012 până în 2016 economia României doar să fi înregistrat o recuperare a ceea ce a pierdut în criză - în 2016 am reatins PIB din 2008, de 180 de miliarde de euro, dar pe o structură economică diferită, mult mai bună -, iar din 2017 să începem să avem un ciclu de cel puțin 5 ani de creștere economică mai solidă, în care investițiile făcute în ultimii cinci ani să-și spună cuvântul.
În 2009, salariul mediu net a fost de 1.700 de lei, iar în 2017 de 2.500 de lei, adică o creștere de 47% în 9 ani, ceea ce ar putea părea puțin dacă ne uităm pe o perioadă mai lungă de timp, nu în ultimul an.
Creșterea economică este reală dar nu este uniformă. De aceea lumea este nemulțumită și neîncrezătoare. Bucureștiul crește cu 10-15% pe an, în timp ce alte județe aflate în coada clasamentului de business din România cresc sub 5% pe an, ceea ce înseamnă, de fapt, că ele scad.
Am avut creștere economică, au crescut și imobiliarele. Avem un început de criză pe piața imobiliară după creșterea de prețuri din ultimii ani? Dacă ne uităm la ce se întâmplă în Cluj, Timișoara și în București în câteva cartiere, cele mai bune, multă lume s-ar gândi la criză.
Anca Bidian, CEO Kiwi Finance, cel mai mare broker de credite, spune că dacă am compara 2008 cu 2017, s-ar putea să avem o surpriză.
O familie de două persoane, fără alte datorii, cu venituri de 750 de euro, și-ar fi putut cumpăra în 2008 o garsonieră de 35 mp într-un oraș mare, într-o locație centrală. În 2017, la același venit net de 750 de euro, își poate cumpăra un apartament de 3-4 camere de 84 mp. Diferențele vin din nivelul dobânzilor creditelor ipotecare, în euro, gradul de îndatorare și prețul imobilelor. Prețul de construcție în 2008 era de 2.000 de euro/mp, iar în 2017 este de 1.150 de euro/mp.
În 2008 am intrat în criză pentru că economia românească era supraîndatorată în euro, iar finanțarea în euro a dispărut peste noapte. Deficitul comercial depășea 10 miliarde de euro, la fel ca acum, dar nu aveam un surplus din servicii de peste 15 miliarde de euro.
Să sperăm că această schimbare fundamentală de la finanțarea în valută la finanțarea pe lei să aducă economiei românești un zid mult mai puternic în fața crizelor.
Dacă statul va reintra în piață cu investiții în infrastructură, s-ar putea ca acest nou ciclu de creștere economică să fie mult mai susținut și mai solid decât anticipăm cu toții. Numai forță de muncă să fie, pentru că creșteri salariale vor fi.
Nici scandalul din PSD nu mai oprește creșterea economică.
0 comments :
Trimiteți un comentariu